Definiție: depresia nu se confundă cu stările de tristețe care survin uneori în viața fiecăruia dintre noi și sunt tipice pentru cei mai mulți oameni. Persoanele afectate de depresie clinică se simt triste și fără speranță săptămâni de-a rândul. De cele mai multe ori acestea își pierd interesul pentru lucrurile pe care înainte le făceau cu plăcere.

Cum îmi dau seama dacă am depresie?

Pe parcursul perioadei de 2 săptămâni minim 5 simptome dintre următoarele 9 au fost prezente, indicând o modificare semnificativă față de stadiul anterior pe care individul l-a avut în funcționarea zilnică:

• funcționarea depresivă în cea mai mare parte a zilei dovedită fie de relatarea individului către alte persoane, fie din observația aparținătorilor;
• interesul și plăcerea pentru activități este mult diminuată;
• creștere sau scădere semnificativă involuntară în greutate sau hiper/hipofagie;
• insomnie sau hipersomnie aproape zilnic;
• agitație sau lentoare hipomotorie;
• oboseală marcantă (fatigabilitate) sau inutilitate excesive;
• capacitatea de gândire este mult diminuată, la fel și cea de concentrare sau decizională;
• gânduri recurente de moarte și ideație suicidară cu plan de acțiune sau fără plan.

Ce pot face dacă prezint anumite simptome depresive?

Cel mai important lucru pe care îl putem face este să nu ne autodiagnosticăm singuri, sau să începem să citim materiale care nu sunt de specialitate de pe internet. Punctual, să ne adresăm specialiștilor de sănătate mintală (psiholog clinician, medic psihiatru).

Acșetia în baza unui diagnostic și a a explorării cauzelor care au contribuit la instalarea acestei probleme de sănătate mintală ne vor presrie un tratament individualizat.

Măsuri de ajutorare:

Este foarte important să apelăm la medici sau psihologi/psihoterapeuți cu competențe în sfera sănătății mintale pentru a beneficia de intervenții specializate.

Adițional putem să ne orientăm și spre:

• Identificarea unor scopuri (stabilirea unor scopuri comportamentale pe care dorește să le îndeplinească);
• Planificarea recompenselor (enumerarea comportamentelor pozitive care i-au făcut plăcere în trecut sau pe care le dorește în viitor);
• Programarea activităților (programarea unor activități recompensatorii și evaluarea în funcție de senzația de plăcere și competență pe care o aduc persoanei, iar apoi să monitorizeze activitățile propriu-zise);
• Gradarea sarcinilor (planificarea și realizarea unor comportamente pozitive din ce în ce mai solicitante și mai provocatoare);
• Auto-recompensa (apelarea mai frecventă la formulări pozitive despre sine și identificarea unor întăriri tangibile care pot fi asociate cu comportamentul pozitiv);
• Reducerea ruminării/autoreflecței și focalizării excesive asupra propriei persoane (încurajarea de a dezvolta comportamente active care îl distrag de la ruminare/autoreflecție și pasivitate; să aloce doar un interval pentru ruminare/autoreflecție, să o amâne;
• Dezvoltarea abilităților sociale (angajarea în mai multe comportamente pozitive și recompensatorii față de ceilalți; să-și îmbunătățească igiena personală, aspectul fizic, stilul de adresare, să își reducă lamentările și comportamentul social negativ);
• Dezvoltarea asertivității (a dezvolta exprimarea asertivă, pozitivă, responsabilă, a-i încuraja pe ceilalți, a le adresa complimente, a face solicitări, și a ști când trebuie folosită o exprimare asertivă mai intensă);
• Dezvoltarea abilităților de rezolvare a problemelor (a învăța să recunoască problemele, să le definească, să identifice resurse, să genereze potențiale soluții, să alcătuiască planuri și să le aplice).