Tranziția de la viața de licean la cea universitară este adesea una intimidantă, multiplu solicitantă pentru studenți, atât în plan personal, cât și în plan academic ori social

Adaptarea este un proces de durată care presupune:

• etapa de acomodare – când domină teama şi obediența, sentimentele de separare şi neputinţă, când studentul este un atent observator a ceea ce se întâmplă;
• etapa de adaptare propriu zisă – când studentul este în căutarea recompenselor şi câştigarea bunăvoinţei. În urma evaluării persoanelor, normelor şi valorilor adoptă o anumită conduită, și-a construit resurse care îl vor ajuta să se ancoreze în noul mediu;
• etapa de participare – studentul nu se mai simte străin faţă de ceilalţi şi are un comportament activ în relaţiile interpersonale. Măsura participării este determinată de gradul de maturizare psihosocială a fiecărui student şi acceptarea lui de către ceilalţi;
• etapa de integrare - corespunde identificării cu grupul / atașamentului de grup.

Modul în care se va realiza adaptarea studentului poate fi resimţit atât pozitiv, cât şi negativ de către acesta în decursul mai multor ani, ajungându-se până la situația în care unele dificultăţi de adaptare pot influenţa inclusiv modul de integrare a viitorului specialist în societate.

Cine este în situații mai ridicate de risc de abandon?

În situația de risc de abandon universitar cel mai frecvent se află persoanele la care întâlnim dificultăți precum cele: de învățare, afectiv-emoționale, sociale, financiare etc.

Ce mă poate ajuta să mă adaptez?

Adaptarea la viața academică a studenților Universității „Vasile Alecsandri” din Bacău este sprijinită prin activități de:

• orientare în campus și în activitățile de tip administrativ;
• familiarizare cu facilitățile din campus și cu modul în care acestea pot fi accesate,
• ghidare către serviciile de suport (administrative, bibliotecă etc.);
• familiarizare cu activitățile educative cheie (predare, învățare, evaluare, metode și tehnici de muncă intelectuală specifice în învățământul superior etc.);
• familiarizare cu oportunitățile de socializare și de viață asociativă;
• familiarizare cu activitățile de petrecere a timpului liber, etc.

Cine mă poate ajuta în acest demers?

Centrul de Consiliere și Orientare în Carieră organizează periodic workshop-uri și ateliere pe diverse teme de interes care să vină în sprijinul lor (https://www.ub.ro/departamentul-de-consiliere-profesionala ; „Cine sunt eu?; „Cum să înveți eficient. Managementul timpului”; „Factori subiectivi ai stării de bine”; „Cum să facem față situațiilor dificile din viața noastră”; „Cum construim relații interpersonale funcționale”; „Ce mă motivează în devenirea mea ca persoană și ca viitor profesionist?” etc.), activități care să faciliteze socializarea și integrarea în viața de student.

Totodată, este important să precizăm și faptul că adaptarea la viața academică nu depinde numai de cerințele academice, ci și de personalitatea studentului, și nu se produce dintr-o dată, ci etapizat. Principalele etape ale adaptării sunt următoarele:

• etapa de acomodare – când domină teama şi obediența, sentimentele de separare şi neputinţă, când studentul este un atent observator a ceea ce se întâmplă;
• etapa de adaptare propriu zisă – când studentul este în căutarea recompenselor şi câştigarea bunăvoinței. În urma evaluării persoanelor, normelor şi valorilor adoptă o anumită conduită, și-a construit resurse care îl vor ajuta să se ancoreze în noul mediu;
• etapa de participare – studentul nu se mai simte străin faţă de ceilalţi şi are un comportament activ în relaţiile interpersonale. Măsura participării este determinată de gradul de maturizare psihosocială a fiecărui student şi acceptarea lui de către ceilalţi;
• etapa de integrare - corespunde identificării cu grupul / atașamentului de grup.

Modul în care se va realiza adaptarea studentului poate fi resimţit atât pozitiv, cât şi negativ de către acesta în decursul mai multor ani, ajungându-se până la situația în care unele dificultăţi de adaptare pot influenţa inclusiv modul de integrare a viitorului specialist în societate.

Ce să fac dacă nu mă pot adapta la viața în cămin?

Primul pas este să faci tot ce îți stă în putință pentru a te poți înțelege cât mai bine cu colegii tăi de cameră. Acesta este un prim pas pe care merită să-l faci dacă vrei ca șederea ta să fie dintre cele mai plăcute și să ai amintiri pe care să le povestești peste ani. Împreună puteți face ajustările/schimbările necesare pentru a vă bucura de o cameră primitoare, confortabilă și foarte practică, potrivit gusturilor și dorințelor voastre. Există mai multe șanse de a construi o prietenie trainică dacă faceți astfel de lucruri încă de la început, de comun acord, stabilind și reguli de conviețuire pe care să le și respectați.

Mai ales la începutul anului universitar, studenții (mai ales bobocii) tind să fie foarte deschiși deoarece încearcă să-și găsească buni colegi/parteneri/prieteni, din acest motiv sunt foarte prietenoși și extravertiți (au chef de glume nesărate sau poate te abordează prea direct), iar acest aspect nu ar trebui să te sperie dacă tu ești mai retras/ă.

Viața la cămin poate fi și o școală a vieții, încetul cu încetul o să te schimbe, o să începi să devii mai tolerant, o să înveți să te autogospodărești mai bine. Tu nu obișnuiai să dormi cu lumina aprinsă și reușeai să înveți doar dacă este liniște perfectă. Cât o să te țină asta la cămin?. Când colega/colegul de cameră are de învățat până la patru dimineața, ajungi să înveți să dormi și cu reflectoarele pe tine. Gălăgia și petreceri fac parte din viața căminiștilor, dar dacă ele depășesc limita și nu se respectă orele de odihnă (22:00-07:00) prevăzute în regulamentul de funcționare a căminelor, poți face o sesizare în acest sens către Administratorul căminului/Șeful Serviciului Social/Directorului General Admnistrativ/Recorat/conducerea Universității.

Important este să-ți găsești un colegi de cameră pe aceeași lungime de undă cu tine, să vă respectați reciproc, să vă acceptați cu bune și rele, în așa fel încât să vă împrieteniți și, poate, să ieșiți și în afara căminului. Altfel, riști ca certurile să fie dese și interminabile.

Dacă aceste conflicte sunt grave, cu încălcarea regulamentului de funcționare a căminelor , adresează-te imediat agentului de pază sau sună la serviciul de urgențe 112 (unde poți solicita Poliția) pentru a reclama eventualele agresiuni fizice.