Procesul complex al învățării vizează în mod special dimensiunea intelectuală a procesului educațional.

Există câteva metode de învățare prezente în literatura de specialitate și devenite deja bine-cunoscute în rândul studenților:

Metoda învățării sintetice – se aplică atunci când materialul nu are un volum prea mare și niciun grad ridicat de dificultate. Se recomandă mai întâi o lectură sintetică pentru familiarizarea cu materialul în care se identifică următoarele: mărimea și structura materialului, organizarea acestuia, ideea/ideile fundamentale, cuvintele cheie, câteva idei subordonate, stilul sau modelul de abordare, în final chiar un plan sau o schemă.

Urmează apoi lectura de profunzime, realizată într-un ritm mai lent. Se realizează apoi o lectură de consemnare, evaluativă, efectuată cu creionul în mână pentru a extrage ideile principale, argumentele, ipotezele, exemplele. Se poate realiza acum un conspect, un rezumat pentru a desprinde mai ușor esența materialului.

Această metodă este utilizată cu succes de studenții secțiilor: filologie, istorie, filosofie, psihologie, pedagogie, etc.

Metoda învățării analitice, secvențiale - se aplică când materialul este voluminos și prezintă un grad ridicat de dificultate. Mai întâi se împarte materialul în unități logice, după criterii care țin de structura materialului. Se învață fiecare unitate stabilită după modelul învățării globale. În final se realizează repetări pe fragmente separate, iar apoi progresiv pe grupuri tot mai mari de fragmente

Această metodă este utilizată în sesiune de studenții secțiilor: matematică, informatică, chimie, biologie, fizică, etc.

Metoda învățării progresive cu repetări curente – reprezintă o îmbinare a primelor două metode. Se recomandă pentru învățarea pe perioade lungi de timp a materialelor de studiu de dimensiuni foarte mari, manuale, tratate. Studenții de la medicină, farmacie, stomatologie învață utilizând această metodă.

Metoda RICAR, numele ei provine de la inițialele a cinci faze implicate în învățare: R – răsfoire generală, I – adresarea întrebărilor, C – citirea activă, A –amintirea sau rememorarea conținutului, R – recapitularea. Conform acestei metode, mai întâi se realizează o răsfoire sau o examinare de ansamblu a materialului, apoi se adresează o serie de întrebări la care materialul ar trebui să răspundă, urmează citirea textului, amintirea punctelor esențiale, iar în final recapitularea întregului material. Această metodă poate fi utilizată de studenții de la specializări socio-umane.

Instruirea programată: constă în distribuirea materialului de studiat în unități mai mici care să poate fi asimilate cu ușurință. Studentului i se dă posibilitatea de comparare a răspunsului cu răspunsul corect și astfel se asigură conexiunea inversă imediată. Programul este alcătuit din informații și exerciții care asigură studentului: însușirea logică a noilor cunoștințe, dezvoltarea capacităților intelectuale de studiu intelectual, efectuarea cu succes a unor activități intelectuale, autoreglarea procesului de asimilare a cunoștințelor etc.