Anxietatea reprezintă o stare de neliniște și tensiune a persoanei. Ea este declanșată de un gând îngrijorător sau frica pe care o resimțim față de o posibilă amenințare viitoare, ea afectând aproximativ 12% din populație.

Simptome

Corporale: transpirație excesivă când te gândești la ce se va întâmpla, tremurături, dificultăți de respirație (sufocare sau nod în gât), dureri în piept și puls accelerat, greață, amețeală, tensiune musculară, nevoia de a urina etc

Psihologice: gânduri negative sau gânduri obsesive legate de viitor, iritabilitate, dificultăți de concentrare, frică irațională și disproporționată față de ce e posibil să se întâmple, stare de copleșeală, dificultăți de somn.

Persoana anxioasă simte o stare de încordare continuă, considerându-se permanent amenințat de o situație ce este ipotetic și subiectiv periculoasă pentru ea. Frecvent persoana anxioasa după ce a scăpat de un motiv de îngrijorare, găsește imediat un altul sau altele. Anxietatea se structurează astfel: 1. Persoana se gândește ca va urma să se afle în fața unui pericol iminent, 2. Persoana se află într-o stare de așteptare în fața acestui pericol anticipat și potențial, 3. Apoi trăiește un sentiment de dezorganizare legat de conștiința unei neputințe totale de a face față acestui pericol potențial.

Dacă frica este o reacție față de un pericol real, anxietatea este teama intensă+gânduri disfuncționale/negative față de ceva ce ar putea să se întâmple.

Tulburarea de panică: trăsătura esențială constă în atacuri recurente de anxietate severă (panică) care nu sunt limitate la nicio situație particulară sau la vreun set de circumstanțe fiind imprevizibile. Există aproape invariabil o teamă secundară de a muri, de pierderea controlului sau de a deveni nebun.

Atacul de panică: este un episod brusc și distinct de disconfort intens/și sau frică, însoțit de diverse simptome fizice (palpitații, tremur, stare de sufocare, stare de sufocare, impresia de nod în gât, transpirație, durere în piept, greață, amețeli, amorțeală, furnicături, frisoane sau valuri de căldură, stare de moleșeală, stare de lipsă de control al corpului) și simptome cognitive (de exemplu, frica de a pierde controlul, impresia de leșin, gândul că va muri, impresia de detașare sau de derealizare).

Atacurile de panică se instalează brusc și sunt scurte, rareori durând mai mult de 30 de minute, nivelul maxim de anxietate fiind atins în primele 10 minute.

Atacurile de panică pot apărea aparent din senin „neașteptate” sau apar în prezența unei situații/stimul care provoacă o teamă paroxistică. Simptomele cognitive precum gândurile legate de teama de a pierde controlul, de a înnebuni sau de a muri pot fi însoțite de nevoia imperioasă de a fugi sau de a scăpa din situația respectivă (chiar dacă persoana este ”înghețată”).

Cine mă poate ajuta să fac față trăirii unor astfel de situații?

Specialiștii în sănătate mintală sunt cei ce vă pot sprijini în a învăța cum să gestionați anxietatea. Astfel puteți apela la: consilierii din universitate, psihologi, psihoterapeuți, psihiatri.

Măsurile de ajutorare sunt inițiate de profesioniștii din sănătate mintală și pot fi:

• Dobândirea tehnicii de respirație abdominală;
• Eliminarea reacției condiționate de anxietate față de senzațiile fizice prin expunere;
• Angajarea în toate activitățile evitate anterior (expunere);
• Eliminarea comportamentelor de asigurare (expunere);
• Modificarea schemelor de vulnerabilitate și a nevoii de control (restructurare cognitivă, analiza traseului de dezvoltare);
• Raportarea scăderii temerilor legate de atacuri de panică (restructurare cognitivă, reluarea și exersarea abilităților);
• Eliminarea deficitelor – restructurare cognitivă, training pentru optimizarea abilităților de rezolvare a problemelor și a altor abilități etc.
• Inițiere de tratament medicamentos.